Am simtit azi un impuls de a mai deschide aceasta pagina despre care promiteam, anul trecut, prietenilor ca o sa reprezinte un anume pas definitor pentru mine- dar care, din pacate (sau pur si simplu asa s-a intamplat!), nu a ajuns sa infloreasca sub mangaierile suave ale tastaturii. Astazi, statistica wordpess’ului mi-a spus ca e exact un an de cand am atins maximul de vizitatori. Astfel am ajuns sa cuget asupra tuturor schimbarilor din aceasta perioada, si pot spune cu un zambet mare pe fata ca intr-adevar, aceste luni august ’09- august ’10 au fost atat de pline, in inteles eminescian… Ba chiar am inceput sa gandesc ca o baba ca “nimic nu se compara cu viata de la 20 (si ceva…) de ani!”
Si, ca sa continui tehnica literara invata la dragele ore de romana din Brasov, voi varsa suvoiul amintirilor in sensul lor cel mai firesc si mai onest posibil- voi transpune exact ce imi vine in minte cind ma gindesc la fiecare luna in parte: viata personala (pe alocuri incriptand-o impotriva privirilor hapsane), activitatea sociala si civica, aspiratiile profesionale si toate cele ce mi-au iesit in cale in acest cel mai neobisnuit an de pana acum. Pentru a da o nota de profunzime si a ma feri de influente exterioare, voi opri pana si Winamp-ul, ca muzicile si versurile sa nu schimbe sirul gandurile mele. Sa incepem, asadar, prieteni, sa intram mai adanc in mintea Elenei!
August 2009
Sfarsit de campanie, triumf? dar si tristete ca parca s-a sfarsit o lupta frumoasa, dusa alaturi de oameni frumosi si proaspat-inalniti, frica de a-i pierde din viata mea imbinata cu dorinta de a-i tine aproape in alte diferite actiuni intreprinse impreuna, organizatoriceste
tabara de vara de la Zarnesti, frigul serilor in care incercam sa surprindem caderea acelorasi stele de sub cerul Brasovului si al Clujului, plimbari romantice, un calut urcand un munte, oficializarea, incercarea de a defini emotiile
hramul orasului Soroca, Loghin cu Fuego al treilea an la rand, artificii masive, ca doar primarul e PLDMist, intoarcerea in casa pustie…
Septembrie 2009
inceputuri, boboci curiosi, incredere in viitorul GIB-ului, apusuri, bere cu studentii rataciti si/sau restantieri, traininguri- ocazii de “clatire a ochilor”, entuziasm in scadere, dar inca destula energie pentru a darui
autocare, camine, Ana lui Tudor, iar eu tot nu ma mut in Hasdeu, si parca nici nu vreau, si totul e asa firesc…
Octombrie 2009
Anul 2, sunt inca asa de mica, si dintr-o data “Nu mergem in Georgia?”
alta lume, tineri dezinvolti si indiferenti, poate curiosi sau doar amabili, kiwi prin parcuri, probleme turcesti, Oguz in Istanbul, convorbiri rare si tremur al inimii care a spus “Borjomi”, mirare si alt tremut al inimii
lovitura de stat 
)) ce straniu suna si ce departe mare… dar totusi, prima experienta urata si negativa, in care am aflat ca oamenii sunt rai, multa sustinere neasteptata, argumente iubitoare
Arcalia- proiect drag, tineri cu chitara, hore in subsol, surprize si iarasi argumente, coniac scump din masini straine, iarasi nervozitate, nu mai vreau nimic…
… to be continued
octombrie 3, 2010 la 8:26 am |
si..? si..? si..?